mustopită sf [At: CIHAC, II, 678 / V: ~sco~ / Pl: ~te / E: ngr μοστοπήττα] (Grc) Preparat alimentar dulce, de consistența unei paste și în formă de sul, făcut din făină, must, nuci și zahăr Si: (rar) mustenici¹.

mustopítă, V. mostochină.

muscopită sf vz mustopită

mostochínă f., pl. e (ngr. mustópita, adică „pită de must”, supt infl. luĭ smochină; it. mistocchino). Zaharica făcută din făină, castane orĭ alte poame amestecate cu must orĭ cu vin dulce (uneorĭ și cu nucĭ), ceĭa ce dă o pastă gumoasă care se înșiră pe sfoară ca un cîrnaț orĭ se preface în bucățele (și de aceĭa se întrebuințează la pl.): un chilogram de mostochine. – Și mustopítă, -ídă și sugĭuc (col.): un kg. de mustopită, de sugĭuc.

mustopită (-te), s. f. – Dulceață de pastă de fructe cu suc. – Var. mostochină. Ngr. μουτόπητα (Cihac, II, 678). În Mold. și Trans. Var., pe care Scriban o explică prin it. mistocchino, pare să rezulte din pronunțarea mold. a lui p.

mustopită, mustopite, s.f. (reg.) pastă alimentară în formă de sul, din făină, must, nuci și zahăr; sugiuc.

MUSTOPITĂ s. f. (Grecism) Preparat alimentar dulce, de consistența unei paste și în formă de sul, făcut din făină, must, nuci și zahăr; (rar) mustenici¹. Cf. CIHAC, II, 678, DDRF, BARCIANU, TDRG. Mustopite de orice fel de fructe. NICA, L. VAM. 163. Pl.: mustopite. – Și: muscopită s. f. CIHAC, II, 678, TDRG. – Din ngr. μοστοπήττα.