Definiția cu ID-ul 1360470:
Tezaur
MUSTITOR s. n. 1. (Munt.) Mustuitor. Cf. DDRF, H IV 246, XII 225, ALR SN I h 233. 2. (Regional) Grinda teascului (ALEXI, W.) ; (prin Mold.) albie în care se mustesc strugurii (DDRF). – Pl. : mustitoare. – Și: (1) mustitoare s. f. H XII 225. – Musti + suf. -tor.