5 definiții pentru mustitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mustitor sn [At: DDRF / V: ~oare sf / Pl: ~oare / E: musti + -tor] 1 (Mun) Mustuitor. 2 (Reg) Grindă a teascului. 3 (Mol) Albie în care se mustesc (1) strugurii.
mustitór și -uitór n., pl. oare. Băț ramificat cu care se zdrobesc struguriĭ ca să ĭasă mustu. V. brăĭ, fercheteŭ, ștircă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mustitoare sf vz mustitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUSTITOR s. v. mustuitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mustitor s. v. MUSTUITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: mustitor
mustitor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mustitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)