MUSTIRE s. fi Acțiunea de a m u s t i. 1. Stoarcere a strugurilor. Cf. DDRF. 2. îmbibare cu un lichid; p. e x t. germinare. Abureau cîmpurile vestind mustirea bobilor în brazde. CAMILAR, N. II, 367. 3. Țîșnire, izbucnire. (F i g.) E în el acum o mustire de orgoliu, care-l ațîță. CAMIL PETRESCU, O. II, 617.- V. musti.