Mustafa m. nume a patru Sultani turci: MUSTAFA I, depus în două rânduri, muri strangulat în închisoare (1591-1639); MUSTAFA II, coprinse insula Hio și semnă în 1699 pacea dela Carlowitz (1664-1703); MUSTAFA III, protector al literaturei, semnă pacea dezastruoasă dela Kuciuk-Kainargi (1717-1774); MUSTAFA IV, depus într’o revoltă, muri strangulat (1779-1808).

Kara-Mustafa m. mare vizir sub Mahomed IV (dela 1676), asediă Viena (1683) și, învins de Sobieski, muri strangulat.

MUSTAFA, numele a patru sultani otomani. Mai importanți: 1. M. II (1695-1703). A luptat împotriva Ligii Sfinte, fiind înfrânt de austrieci la Zenta și forțat să semneze tratatul de la Karlowitz, prin care Imp. Otoman pierdea însemnate teritorii. A fost înlăturat de o răscoală a ienicerilor. 2. M. III (1757-1774). Autorul unor importante reforme administrative și fiscale. În timpul domniei lui, a avut loc Războiul Turco-Rus (1768-1774), încheiat defavorabil pentru Imp. Otoman, prin pacea de la Kuciuk-Kainargi.

MUSTAFA, personaj în baladă (G Dem 614); Cepal Mustafă, romîn turcit, vinde o vie (Ț-Rom).

ATATÜRK, Mustafa Kemal (1881-1938, n. Salonic), general și om politic turc. Primul președinte al Republicii Turcia (1923-1938) și fondatorul statului modern turc; lider al Partidului Popular Republican (din 1923). A participat la Revoluția „junilor turci” (1908), apoi a condus războiul de eliberare națională (1919-1924). A modernizat sistemul politic, cultural și educațional, europenizîndu-l.

KARA MUSTAFA-PAȘA (MAKTUL MUSTAFA) (1634-1683), mare vizir al Imp. Otoman (1676-1683). A condus armata turcă la asediul Vienei (iul.-sept. 1683), unde a fost înfrânt de armata polono-germană, condusă de Jan Sobieski și Carol de Lorena. Decapitat din ordinul sultanului Mehmed IV.

KEMAL, Mustafa Atatürk V. Atatürk, Mustafa Kemal.