musette (cuv. fr. [myzetə]) 1. Variantă franceză a cimpoiului*, foarte răspândită. În sec. 18 virtuozi ai m. au fost Baton, Des Coteaux, Philidor, Dubuisson, Hotteterre, Charpentier, Chédeville (unii dintre ei autori de manuale și de colecții de muzică destinată m.). 2. Dans* cu caracter pastoral, inițial în măsură ternară*, având permanent o pedală (2) în bas (III, 1) [caracteristică asemănătoare m (1)]. Era foarte răspândit în muzica din timpul lui Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea. Avea aspect de courante* liniștită. Indicația „à la musette” (sau simplu m.) se găsește adesea și la începutul unui alt dans (gavotă*, menuet*) sau are funcția trio(3)-ului acelui dans.