MUSCĂRI vb. IV. (Regional) 1. R e f l. A se apăra de muște (I 1) (Scărișoara-Abrud). ALR II/95. 2. T r a n z. F i g. A se băga în sufletul cuiva (ca musca), a necăji, a sîcîi (Sîmboleni-Turda). COM. SAT. V, 30. Mai lasă-l în pace, nu-l tot muscări. ib. – Prez. ind.: muscăresc. – De la muscă.