MUSCUROS, -OASĂ adj. 1. (Prin Ban. și Transilv.) Murdar (1). Bunda mi-i cam muscuroasă. L. COSTIN, GR. BĂN. 142, cf. NOVACOVICIU, C. B. I, 14, ALR II 3 390/47. 2. S p e c. (Regional ; în forma muzguros) Murdar de mîncare la gură (Stănești-Curtea de Argeș). L. ROM. 1959, nr. 2, 53. – Pl.: muscuroși, -oase. - Și: muzguros, -oasă adj. L. ROM. 1959, nr. 2, 53. – Cf. m u s c u r¹.