MUSCUR¹, -Ă -adj. 1. (Popular; adesea substantivat) (Oaie sau capră) de culoare albă și cu pete negre pe bot (DR. III, 210, H IV 146, CIAUȘANU, V. 181, id. GL., A VI 9); (oaie sau capră) de culoare neagră și cu pete albe la urechi și pe bot (RĂDULESCU-CODIN, T. PAPAHAGI, M. 226); (despre cai) negru-alb, sur (H XVIII 803); (despre cîini) vînăt înspicat, cu pete de culoare deschisă (ib. I 7, XVIII 803, GLOSAR REG.). 2 epi: una roaibăși una moscură (a. 1834). IORGA, S. D. XXI, 436. Colorile (berbecului și oei) sînt: alb, negru, bălțat . . . , oacheșă, muscură. H IV 9. ♦ (Substantivat,f.) Oaie albă (Izvorul Alb-Piatra Neamț). A V 33. 2. (Regional; despre culori) „Spălăcit” (Roșia- Beiuș). ALR II 3 412/310. – Pl.: mascuri, -e. - Și: (învechit) moscur, -ă adj. – Etimologia necunoscută.