MUSCHETĂRIE s. f. 1. (Rar) Mulțime de muschete, totalitatea muschetelor. Mihai așeză tunurile pe un delușor vecin și astfel de o parte cu tunurile, de alta cu muschetăria, făcu Să ploaie un pîrîu de foc asupra turcilor. BĂLCESCU, M. V. 166, cf. BARCIANU, V. 2. (În dicționarele din trecut) Salvă de muschete; (franțuzism rar) muschetadă. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. – Pl.: muschetării. PONTBRIANT, D. – Din fr. mousqueterie.