MUSCHETĂ s. f. Armă de foc portativă, cu fitil, asemănătoare cu archebuza, folosită în trecut. Ni s-au dat 160 muschete și patruzeci flinte. BARIȚIU, P. A. II, 512. Ileana cată șă fie o eroină care să mînuiască spada și moscheta ca o amazoană. FILIMON, O. II, 348, cf. PONTBRIANT, D. Arcul prea cu anevoie s-a putut dezrădăcina din oastea moldovenească și nici pînă la 1700 nu-l alungase încă muschetul sau archabusa. HASDEU, I. V. 76, cf. LM, DER. – Pl.: muschete. – Și: (învechit) muschet s. n., moschetă s. f. – Din fr. mousquet.