MUSCALAGIU, muscalagii, s. m. (Regional) Muzicant care cîntă din muscal³, cîntăreț din nai. Doi vioriști bătrîni, un țambalagiu, adolescent tuciuriu și un muscalagiu voinic, cu albeață la ochi, ridicau din umeri, plini de respect și de frică. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 232. Acolo sînt și... trîmbițași, și toboșari, și muscalagii cu naiul. ODOBESCU, S. III 111.