MUSAFEREA s. f. (Turcism învechit) Vizită; convorbire; sfat; întîlnire. Deci mergînd la viziriul la corturi s-au împreunat și au și mas o noapte acole pentru musafirea (a. 1715). ARHIVA R. II, 45/8. Au poroncit vizirul prin ceauș ca toți pașii, beii și agii să se stringă la poartă la musaferea. Și după poroncă stringîndu-se, și musaferea făcînd, această apofasis au dat să se apuce iar de bătaie să nu înceteze cu focurile de afară (a. 1715). ib. 119/23. Lăsîndu-le [pîrile] prin geamii, La agi și la mulțime, Cum și prin cafenele, Unde-s musafirele, Ca turcii să le găsească, Jaloba să se vedească (sfîrșitul sec. XVIII). LET². III, 282. – PI.: musaferele. – Și: musafirea, mosafirea (TDRG) s. f. – Cf. tc. m ü s a f e r et „ospitalitate”.