MUSAADEA s. f. (Turcism învechit) Favoare (acordată cuiva); bunăvoință. ți se trimite o blană de samur împreună și cu un armasar împodobit, spre aceasta ca să porți de grijă a răsplăti cu mulțămirile cuviincioase pentru musaadelele ce se fac cătră tine (a. 1781). URICARIUL, III, 155, cf. V, 344. Prințipul Alexandru . . . și-a cerut mazilia și Poarta i-o au dat cu multă musaade. VĂCĂRESCUL, ap. ODOBESCU, S. I, 282. Li „se face musaadea” de „cercetare la fața locului” (a. 1815). T. PAPAHAGI, C. L. Jăluitorul Zguri, după socoteala ce cu musaade către dînsul s-au făcut, au rămas dator la spitalul Iubirii de oameni – taleri 610 (a. 1824). DOC. EC. 339. ♦ Autorizare, permisiune. Să se facă împărătească musaadea (a. 1775). ȘIO II₂, 86. Dîndu- mi-se și ferman arătător de slujbele credinții mele cei către devlet și cu musaadè, mă întorsei cu domnul în Țeara Rumânească. VĂCĂRESCUL, IST. 286. ♦ Reducere a prețului de vînzare; rabat. Să o vînză ocaoa po parale nooă, încă cu musaadea o para (a. 1822). DOC. EC. 247. – Pl.: musaadele. - Și: musaade s. f. – Din tc. müsaade.