muruire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: murui¹] 1 Acoperire a pereților sau a pardoselii unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă Si: lipire, (reg) mânjire. 2 (Îrg) Astupare a crăpăturilor din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 3 (Îrg) Spoire cu var Si: văruire. 4 (Reg) Trasare a unei dungi neagre în jurai ferestrelor casei, în exterior. 5 (Îvr) Mâzgălire. 6 Murdărire. 7 (Reg) Ungere a suprafeței unui aluat cu muruială (8). 8 (Îrg) Spoire cu humă Si: humuire.