murui vb. IV. 1 tr. (constr.; compl. indică pereții unei case țărănești) a lipi, <înv. și reg.> a spoi, <reg.> a dâpli, a lutui, a măltări, a măzălui, a mânji, a murlui, a șimitui, a tencui. Primăvara, înainte de a vărui, femeile de la țară muruiesc pereții casei. 2 tr., refl. (reg.; compl. sau sub. indică lucruri, obiecte, încăperi etc.) v. Înnegri. Jegoși. Macula. Mânji. Murdări. Păta.