Definiția cu ID-ul 1357121:
Tezaur
MURSECĂTOR, -OARE adj. (Învechit) Care mursecă (1); p. e x t. care e însetat de sînge. Ca de o jiganie mursăcătoare și necredincioasă ferindu-să. CANTEMIR, HR. 21, cf. POLIZU, BARONZI, L. 114. – Pl.: mursecători, -oare. – Murseca + suf. -Stor,