mursecător, ~oare a [At: CANTEMIR, HR. 21 [Pl: ~i, ~oare / E: murseca + -tor] 1-4 Care mursecă (1, 3, 7-8) pe cineva sau ceva.

MURSECĂTOR, -OARE adj. (Învechit) Care mursecă (1); p. e x t. care e însetat de sînge. Ca de o jiganie mursăcătoare și necredincioasă ferindu-să. CANTEMIR, HR. 21, cf. POLIZU, BARONZI, L. 114. – Pl.: mursecători, -oare. – Murseca + suf. -Stor,