12 definiții pentru muroi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

muroi1 smi [At: DLR / E: mur2 + -oi] 1-2 (Bot; reg; șdp) Mur2 (2) (mare).

muroi2 sn [At: VAIDA / V: ~oaie sf / Pl: ~oaie / E: cf murui1, murnău] (Trs) 1 Pâine mică împletită. 2 Colac de Paști.

moroi1 smi [At: BĂCESCU, P. 37 / E: ns cf morun2] (Reg) 1 Pește de baltă nedefinit mai îndeaproape. 2 (Lpl) Pește sărat adus spre vânzare.

moroi2, ~oaie smf [At: ANON. CAR. / V: muroi / Pl: nct / E: slv мора cf boroi] 1 (Mtp) Stafie, strigoi despre care se crede că ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau înmormântat de viu sau dintr-un mort neputrezit căruia nu i s-a făcut slujba religioasă. 2 (Mtp) Duh rău despre care se crede că ar suge sângele și laptele vitelor sau că ar speria copiii Si: (reg) moromeț, mortăciune. 3 (Mtp; reg) Persoană despre care se crede că are puterea de a deochea copiii. 4 (Reg; fig) Persoană înaltă, grasă, greoaie, roșie la față. 5-6 (Reg; fig) Persoană (tăcută, morocănoasă (1) sau) gata oricând să facă rău cuiva. 7 (Reg; fig) Persoană prefăcută.

moroi3 vti [At: PAMFILE, DUȘM. 131 / Pzi: ~esc / E: moroi2] 1-2 (Reg; d. strigoi) A vizita noaptea casa în care s-a născut, a apărea înaintea oamenilor, speriindu-i, umplându-i de groază.

moróĭ m., pl. tot așa (d. vsl. bg. sîrb. rut. pol. mora, vis oribil, rus. kikimora, stahie, alb. móră, ngr. móra, înrudit cu vgerm. marâ, stahie, ngerm. mahr, care există în fr. cauchemar, vis oribil). Strigoĭ făcut din copil mort nebotezat. – În Ban. mu- (Șez. 36, 96).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

murói, muroáie, s.n. (reg.) pâine mică împletită.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

murói, -oáie s. m. și f. v. moroi.

Intrare: muroi
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muroi
  • muroiul
  • muroiu‑
plural
  • muroi
  • muroii
genitiv-dativ singular
  • muroi
  • muroiului
plural
  • muroi
  • muroilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)