muroaie sf vz muroi²

moroi¹ smi [At: BĂCESCU, P. 37 / E: ns cf morun²] (Reg) 1 Pește de baltă nedefinit mai îndeaproape. 2 (Lpl) Pește sărat adus spre vânzare.

moroi², ~oaie smf [At: ANON. CAR. / V: muroi / Pl: nct / E: slv мора cf boroi] 1 (Mtp) Stafie, strigoi despre care se crede că ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau înmormântat de viu sau dintr-un mort neputrezit căruia nu i s-a făcut slujba religioasă. 2 (Mtp) Duh rău despre care se crede că ar suge sângele și laptele vitelor sau că ar speria copiii Si: (reg) moromeț, mortăciune. 3 (Mtp; reg) Persoană despre care se crede că are puterea de a deochea copiii. 4 (Reg; fig) Persoană înaltă, grasă, greoaie, roșie la față. 5-6 (Reg; fig) Persoană (tăcută, morocănoasă (1) sau) gata oricând să facă rău cuiva. 7 (Reg; fig) Persoană prefăcută.

moroi³ vti [At: PAMFILE, DUȘM. 131 / Pzi: ~esc / E: moroi²] 1-2 (Reg; d. strigoi) A vizita noaptea casa în care s-a născut, a apărea înaintea oamenilor, speriindu-i, umplându-i de groază.

muroi¹ smi [At: DLR / E: mur² + -oi] 1-2 (Bot; reg; șdp) Mur² (2) (mare).

muroi² sn [At: VAIDA / V: ~oaie sf / Pl: ~oaie / E: cf murui¹, murnău] (Trs) 1 Pâine mică împletită. 2 Colac de Paști.

MUROI s. v. mur.

muroi s. v. MUR.

muroi, muroaie, s.n. (reg.) pâine mică împletită.

MUROAIE s. f. v. muroi².

MUROI³, -OAlE s. m. și f. v. moroi².

MUROl¹ s. m. (Bot.; regional) Mur² (2) (Rubus). Com. din HERECLEAN-ZĂLAU. – Pl.: muroi. – Mur² + suf. -oi.

MUROl² s. n. (Prin nord-estul Transilv.) Pîine mică împletită (VAIDA, CABA, SĂL.); „colac de paști” (ALR I 777/80). – Pl. : muroaie. – Și: muroaie s. f. ALR I 777/80. – Cf. m u r u i¹, m u r n ă u.