murmurător, -oare adj. 1 (despre ape curgătoare, vânt sau despre alte elemente ale naturii) murmurând, susurător, șopotitor, șoșoitor, șușuitor, <înv.> murmuitor, susuros, <fig.> șoptitor. În apropiere se aude un izvor murmurător. 2 (despre frunze, ierburi etc.) foșnitor, fremătător, sunător, susurător, șopotitor, șoșoitor, șușuitor, <înv.> susuros, <fig.> șoptitor, <fig.; livr.> frisonant. Frunzele tremură murmurătoare în bătaia vântului.