murmura vb. 1. I tr. 1 a îngâna, a șopti, a șușoti, a șușui, <pop. și fam.> a șopăcăi, a șopăi, <pop.> a șoșoi², <reg.> a șâgni, a șopoti, <fig.> a adia. Se auzea glasul unui copil care murmura un cântec. Bătrâna murmura o rugăciune. 2 (compl. indică cuvinte, fraze etc.) a bâigui, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mormăi¹, <pop. și fam.> a boscorodi, <pop.> a blodogori, a bufni, a cârcâi, a dondăni, a tolocăni, <fam.> a bălmăji, <fam.; peior.> a hârâi, <înv. și reg.> a bâjbâi, <reg.> a bosconi, a bumbura, a colobuți, a dicăi, a îmbălmăji, a îngăla, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a pâtcăi, a slomni, a șondoroi, a tolontăi, a țivli, <fig.> a molfăi, a zbârnâi, <fig.; pop. și fam.> a boncăi, a boncălui, <fig.; fam.> a bârâi, a bondăni, <fig.; peior.> a mârâi. Murmură ceva, fără a se înțelege ce spune. Nu pricepe nimic din ce murmură copilul. II intr. 1 (despre oameni) a se plânge, <pop.> a cârti, <înv. și reg.> a tânji. Ai greșit! Te rog nu murmura! 2 (despre oameni, colectivități, grupuri etc.) a protesta, <pop. și fam.> a cârti, a crâcni, <reg.> a blești, <înv.> a răpști, a rezona, a vicleni, a vorovi, <fig.; fam.> a bâzâi, <fig.; reg.> a vâșca, <fig.; peior.> a mârâi. Agitată și nemulțumită, mulțimea a început să murmure. III intr. 1 (despre ape curgătoare) a clipoci¹, a suna, a susura, a șopoti, a șușoti, a șușui, <rar> a zgomota, a zvoni, <pop. și fam.> a zurui, <pop.> a zuzui, <reg.> a corcăi, a licări, a ujui, <înv.> a murmui, <fig.> a șopti. Apa izvorului murmură. 2 (reg.; despre urși) v. Mormăi¹.