muritor, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj. (despre ființe) pieritor, <înv.> mortac, mortal, putrezitor. Toate ființele sunt muritoare. 2 s.m., s.f. om, pământean, <rar> terian. Niciun muritor nu a mai intrat în această peșteră. 3 adj., s.m., s.f. (înv.) v. Agonizant. Muribund.