Definiția cu ID-ul 1356221:
Tezaur
MURGUIRE s. f. (Învechit) Faptul de a m u r g u i1. Striirii iubiți, urulu alaltu, fără murrguire (f ă r î m u s t r a r e N. TEST. 1648). COD. VOR. 160/5, cf. IORGA, L. R. 30. – V. murgui1.
MURGUIRE s. f. (Învechit) Faptul de a m u r g u i1. Striirii iubiți, urulu alaltu, fără murrguire (f ă r î m u s t r a r e N. TEST. 1648). COD. VOR. 160/5, cf. IORGA, L. R. 30. – V. murgui1.