murgoci¹ sm [At: JAHRESBER. XI, 151 / Pl: ~ / E: murg¹ + -oci] (Reg) Vițel născut în amurg.

murgoci² [At: COSTINESCU / Pl: ~ / E: murg² + -oci] 1-4 sm, a (Mun; Dob) Murgan (1-4). 5 sm (Mol) Larvă. 6 sm (Mol; spc) Larvă a cărăbușului.

murgócĭ m., pl. tot așa (d. murg. Cp. cu buhocĭ și drăghicĭ). Vest. Boŭ murg.

MUNTEANU MURGOCI, Gheorghe v. Murgoci Munteanu, Gheorghe.

MURGOCI MUNTEANU, Gheorghe (1872-1925, n. Măcin), geolog, geograf și pedolog român. M. coresp. al Acad. (1923), prof. la Școala Națională de Poduri și Șosele și la Școala Politehnică din București. Președinte al Comisiei Internaționale de Cartografiere a Solului (1923). Contribuții la dezvoltarea geologiei („Sinteza geologică a Carpaților Sudici”), a pedologiei („Zonele naturale de soluri din România”, „Études sur les sols arables de la Roumanie”) și geografiei românești („Câmpia Română și Balta Dunării”). Cercetări de geomorfologie, stratigrafie și tectonică colinară a regiunilor colinare ale Olteniei („Terțiarul din Oltenia cu privire la sare, petrol, și ape minerale”). A descoperit noi minerale și zăcăminte de substanțe minerale utile și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale.

murgoci, murgoci, s.m. (reg.) 1. bou murg. 2. vițel născut în amurg.

MURGOCI¹ s. m. (Regional) Vițel născut în amurg. Cf. JAHRESBER. XI, 151, ROSETTI, L. R. III, 74. – Pl.: murgoci. – Murg¹ + suf. -oci.

MURGOCI² adj., s. m. 1. Adj. (Munt. și prin Dobr.; și substantivat) (Bou) murg² (1). Cf. COSTINESCU, JIPESCU, O. 49, ROSETTI, L. R. III, 74, H II 131, VII 244, XII 25, CHEST. V 76/73. 2. S. m. (Regional) Boiștean (Phoxinus phoxinus). ANTIPA, P.784. 3. S. m. (Prin Mold.) Larvă; s p e c. larva cărăbușului. Cf. ALR I 1 898/510, ALR II 6 026/605. – Pl.: murgoci. – Murg² + suf. -oci.