murgoci¹ sm [At: JAHRESBER. XI, 151 / Pl: ~ / E: murg¹ + -oci] (Reg) Vițel născut în amurg.

murgoci² [At: COSTINESCU / Pl: ~ / E: murg² + -oci] 1-4 sm, a (Mun; Dob) Murgan (1-4). 5 sm (Mol) Larvă. 6 sm (Mol; spc) Larvă a cărăbușului.

murgócĭ m., pl. tot așa (d. murg. Cp. cu buhocĭ și drăghicĭ). Vest. Boŭ murg.

murgoci, murgoci, s.m. (reg.) 1. bou murg. 2. vițel născut în amurg.

MUNTEANU MURGOCI, Gheorghe v. Murgoci Munteanu, Gheorghe.

MURGOCI MUNTEANU, Gheorghe (1872-1925, n. Măcin), geolog, geograf și pedolog român. M. coresp. al Acad. (1923), prof. la Școala Națională de Poduri și Șosele și la Școala Politehnică din București. Președinte al Comisiei Internaționale de Cartografiere a Solului (1923). Contribuții la dezvoltarea geologiei („Sinteza geologică a Carpaților Sudici”), a pedologiei („Zonele naturale de soluri din România”, „Études sur les sols arables de la Roumanie”) și geografiei românești („Câmpia Română și Balta Dunării”). Cercetări de geomorfologie, stratigrafie și tectonică colinară a regiunilor colinare ale Olteniei („Terțiarul din Oltenia cu privire la sare, petrol, și ape minerale”). A descoperit noi minerale și zăcăminte de substanțe minerale utile și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale.