MURGILĂ² s. m. (Regional) Bou (sau bovină) cu părul murg² (1); (regional) murgat, murgulean. Cînd vițelul, după părerea poporului, are să se facă murg și este fătat în amurgul serii, îi dă numele murgilă. h II 92, cf. v 97, IX 12, com. MARIAN, LIUBA-IANA, M. 115. Măi băiete, mîine o să mergem la tîrg să vindem pe murgilă. RĂDULESCU-CODIN, Î. 207, cf. PAȘCA, GL., CHEST. V 76/86, A III 3. – Murg² + suf. -ilă.