murel sn vz murea

murea sf [At: MUSCEL 54 / V: ~el sn / Pl: ~ele / E: nct] (Mun) Haină femeiască fără mâneci.

murea, murele, s.f. (reg.) haină (femeiască) fără mâneci.

MUREL s. n. v. murea.

MUREA s. f. (Munt.) Numele unei haine (femeiești) fără mîneci. Se îmbracă cu murele și mintene cu mîneci. MUSCEL, 54. Îmbracă-te cu mureaua, ca să-ți fie mai cald. CV 1949, nr. 9, 34. O să mai fac un murel, să umblu cu el pă su' cojoc. ib.1951, nr. 11, 37, cf. L. ROM. 1959 nr. 2, 53. – Pl.: murele. – Și: murel s. n. – Etimologia necunoscută.