MUREL s. n. v. murea.

MUREA s. f. (Munt.) Numele unei haine (femeiești) fără mîneci. Se îmbracă cu murele și mintene cu mîneci. MUSCEL, 54. Îmbracă-te cu mureaua, ca să-ți fie mai cald. CV 1949, nr. 9, 34. O să mai fac un murel, să umblu cu el pă su' cojoc. ib.1951, nr. 11, 37, cf. L. ROM. 1959 nr. 2, 53. – Pl.: murele. – Și: murel s. n. – Etimologia necunoscută.

murel sn vz murea

murea sf [At: MUSCEL 54 / V: ~el sn / Pl: ~ele / E: nct] (Mun) Haină femeiască fără mâneci.

murea, murele, s.f. (reg.) haină (femeiască) fără mâneci.