MURDĂRITOR s. m. (Neobișnuit; în sintagma) Murdăritor de hîrtie = scriitor lipsit de talent; mîzgălitor. Luai o listă alfabetică a tuturor cîți au mînjit hîrtie în Dacia Traiană; însemnai din fiecare murdăritor de hîrtie. . . cîte una sau mai multe bucăți. CARAGIALE, O. IV, 420. – Pl.: murdăritori. – Murdări + suf. -tor.