MURDARLÎC s. n. (Turcism învechit) 1. Murdărie (1); gunoi. Omizi cari pricinuiesc murdarlîc și putoare (a. 1785). ȘIO II₁ 265. Nu pricinuiește nici o zăticnire la celelalte băi unde merg oameni dă să spală de murdarlîc (a. 1825). DOC. EC. 347. Suma vitelor ce trec necurmat prin ulițele orașului. . . fac un murdalîc deosebit (a. 1842). ib. 775. [Rănile] trebuie. . . a se curăți bine împrejur de orice murdalîc. ALEXANDRESCU, ap. TDRG, Cf. ZEITSCHRIFT, XVIII, 111, IORDAN, L. R. 313, CIAUȘANU, V. 181. Și aurul cît de cinstit, murdalîc într-însul tot s-a găsit (=nu se găsește nici un om fără cusur). Cf. ZANNE, P. I, 116. ◊ L o c. a d v. Cu murdarlîc = fără grijă de curățenie; neglijent. Ei mănîncă cu lăcomie și cu murdarlîc; niciodată nu să slujesc de furculiță. IST. AM. 70^r/20. 2. F i g. Murdărie (3). COSTINESCU. – Pl.: murdarlîcuri. - Și: murdalîc s. n.Din tc. murdarlık.