murdăritor sm [At: CARAGIALE, O. IV, 420 / Pl: ~i / E: murdări + -tor] (Nob; îs) ~ de hârtie Scriitor lipsit de talent Si: mâzgălitor.

MURDĂRITOR s. m. (Neobișnuit; în sintagma) Murdăritor de hîrtie = scriitor lipsit de talent; mîzgălitor. Luai o listă alfabetică a tuturor cîți au mînjit hîrtie în Dacia Traiană; însemnai din fiecare murdăritor de hîrtie. . . cîte una sau mai multe bucăți. CARAGIALE, O. IV, 420. – Pl.: murdăritori. – Murdări + suf. -tor.