Definiția cu ID-ul 1355282:
Tezaur
MURCUCUI vb. IV. I n t r a n z. (Olt.) A șovăi înainte de a da un răspuns; a îngăima, a se bîlbîi. Cf. CIAUȘANU, V. 181, ALR II/I h 32, LEXIC REG. 46. -Prez. ind.: murcucui. – Etimologia necunoscută. Cf. m o r m ă i, m î c î i1.