murcucui vi [At: CIAUȘANU, V. 181 / Pzi: murcucui / E: ns cf mormăi, mâcâi¹] (Olt) A șovăi înainte de a da un răspuns Si: a îngăima, a se bâlbâi.

MURCUCUI vb. IV. I n t r a n z. (Olt.) A șovăi înainte de a da un răspuns; a îngăima, a se bîlbîi. Cf. CIAUȘANU, V. 181, ALR II/I h 32, LEXIC REG. 46. -Prez. ind.: murcucui. – Etimologia necunoscută. Cf. m o r m ă i, m î c î i¹.