MURAL, -Ă adj. 1. (Arheol.; în sintagma) Coroană murală = coroană ale cărei margini reprezintă zidurile unei cetăți. Șeisprezece statui . . . colosale, cu coroane murale pe capete. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 92. 2. Care se aplică sau se fixează pe perete (servind ca ornament). Archeologii șerbi. . . constată dopotrivă legenda poporană și acea murală. HASDEU, I. C. I, 146. Portret mural al lui Neagoe Basarab. ODOBESCU, S. I, 391. lașul adormit. . . cu lumini brumate, ca vastele oglinzi murale ale palatelor părăginite. TEODOREANU, M. II, 169. Becurile de la cele trei candelabre se întunecară, nerâmînînd aprinse decît cele douăsprezece făclii murale. CĂLINESCU, S. 482. Sava Henția a mai lucrat și pictură murală, decorînd diferite case. CONTEMP. 1954, nr. 386, 1/6. Decorația murală e tot mai mult subordonată arhitecturii. ib. 1961, nr. 785, 6/4. ◊ Hartă murală = hartă (mare) care se atîrnă pe perete. Cf. DM, DN. 3. Care consolidează (și ornamentează) un zid, un perete. Pilaștrii murali formează soclul pe care se sprijină arhivoltele. OȚETEA, R. 258. – Pl.: murali, -e. – Din fr. mural, lat. muralis.