MURAHAZ s. m. (Învechit) Înalt demnitar, învestit cu depline puteri pentru a trata în numele unui guvern; plenipotențiar. Au triimes de amîndouă părțile oameni mari, murahazi, să se tîlnească la Focșeni, să vorovească acolo . (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 279/32. Mîine seară la Herăstrău este să fie adunare mare. . . și mosafiri murahazi și toată boierimea (a. 1812). DOC. EC. 144. Unul din adiotanții lui Halil pașa. . . întovărășisă pe plenipotențiarii seau murahajii congresului de Akerman. AR (1829), 248¹/31. Dobîndesc de la Poartă. . . trimiterea de plenipotenti (murahași) la Akerman. GHICA, S. 129. – Pl.: murahazi și murahaji. – Și: murahas (pl. murahași) s. m. – Din tc. murahhas.