munună, munune, s.f. – (reg.) Cunună de mireasă, confecționată din verdeață, mărgele, oglinzi, flori artificiale, din hârtie sau din lână, creând un viu mozaic cromatic pe fond verde. În partea de jos a cununei, pe frunte, se prind un șirag de mărgele și un zgărdan, țesătură îngustă din mărgele mici. La Botiza, cununa este mai înaltă în față, îmbrăcând aspectul unei diademe (Bănățeanu, 1965: 114). ♦ (onom.) Mununar, nume de familie (98 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). (Trans., Maram.). – Cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981); cf. cunună (MDA).