munúnă, munune, s.f. (reg.) Cunună de mireasă: „Fata fa munună atunci când să meargă la beserică. Mununa o cos druștele…” (Papahagi, 1925: 318). ■ Este confecționată din verdeață, mărgele, oglinzi, flori artificiale, din hârtie sau din lână; în partea de jos a cununei, pe frunte, se prind un șirag de mărgele și un zgărdan, țesătură îngustă din mărgele mici (Bănățeanu, 1965: 114). ■ (onom.) Mununar, nume de familie în jud. Maram. – Cf. cunună (MDA).