munună sf [At: LB / V: ~ne / Pl: ~ni / E: ns cf cunună] 1 (Trs) Culme de deal sau de munte (1). 2 (Reg) Moviliță sau fâșie îngustă de pământ servind ca semn de hotar. 3 (Trs; Mar) Podoabă în formă de cunună făcută din mărgele, din flori artificiale, din monede etc., purtată de fete pe cap, mai ales la nuntă, sau de flăcăi, la pălărie Si: (reg) bartă, vrâstă. 4 (Trs; Mar; îe) A-i pune (unei fete) ~na A lua în căsătorie o fată.