MUNTĂRIȚĂ s. f. (Prin Transilv.) Femeie care are vite trimise la pășune (la munte 1) și merge zilnic pentru a le mulge, a prepara untul, brînză etc. Muntari și muntărițe sînt acei membri ai familiei cari în fiecare seară merg și mulg vacile și oile și prepară laptele pe care îl aduc a doua zi acasă ori îl încheagă acolo. FRÎNCU-CANDREA, M. 25, cf. PAMFILE, I. C. 438. – Pl.: muntărițe.- – Muntar + suf. -iță.