MUNTIȘOR, muntișori și munțișori, s. m. Munticel. Dornele-s numai pîraie, numai munțișori cu brazi, numai țăpșanuri și așezări de sate. SADOVEANU, B. 151. [Piatra] stă între doi ascuțiți munțișori. NEGRUZZI, S. I 196. O bîtcă ce este între patru dealuri, dincolo de muntișorul ăla ce se vede. GORJAN, H. I 63.