MUNTENIZA vb. I. R e f l. (Rar) A-și însuși felul de a fi, de a se comporta, de a vorbi al locuitorilor din Muntenia. Bună dimineața, nene Zaharia. – Nene ? Te-ai muntenizat rău ! se ridică Zaharia. C. PETRESCU, R. DR. 125. – Prez. ind.: muntenizez. – Muntean¹ + suf. -iza.