MUNTAR s.. m. (Prin Transilv.) Persoană care are în grijă vitele trimise la pășune (la munte 1), păstor; acela dintre membrii familiei care merge zilnic la munte (2), pentru a-și mulge vitele, a prepara untul, brînză etc. Cf. FRÎNCU-CANDREA, M. 25. Muntarii. . . se adună peste zi și peste noapte la una din măietorile vecine, unde fierb laptele, aleg unt, fac brînză etc. PAMFILE, I. C. 438. – Pl.: muntari. – Munte + suf. -ar.