MUNGERIE s. f. (Învechit) Loc unde se fabricau sau se vindeau lumînări (de seu). [Mănăstirile] să nu facă. . . bucătării, mungerii, băcălii (a. 1806). URICARIUL, X, 214. Veniturile comunelor rurale . . . provin din . . . venitul de la mungerii. I. IONESCU, P. 111, cf. COSTINESCU, DDRF, TDRG, ȘĂINEANU, D. U. – Pl.: mungerii. – Mungiu¹ + suf. -ărie.