MUNCULIȚĂ s. f. Diminutiv al lui muncă. 1. v. muncă (1). Ne-am răfuit pe dreptul și pe munculița noastră și a părinților părinților noștri. C. PETRESCU, R. DR. 19. Nu-i păsa lui de nu știu cine de ar fi fost. Vezi că-și căta de munculița lui. ISPIRESCU, U. 205. Tot tortul se face cîlți și-i păcat de munculița mea. ȘEZ. V 10. 2. v. muncă (3). Putem spune că ni s-a dus munculița noastră pe gîrlă. C. PETRESCU, Î. II 209. Birul greu, podveada grea, Vai de munculița mea! TEODORESCU, P. P. 290.