Definiția cu ID-ul 921635:

MUNCITÓR1, -OÁRE, muncitori, -oare, adj. 1. Care muncește, care lucrează într-un domeniu de activitate productivă. Căci de lumea muncitoare Și de glia strămoșească Nu-i putere pe sub soare Cîndva să mă despărțească. BENIUC, M. 125. [Eminescu] a ilustrat... jalea și amarul întregului popor muncitor in tumultul veacurilor. SADOVEANU, E. 76. Clasă muncitoare v. c l a s ă. Țărănime muncitoare = totalitatea țăranilor săraci și mijlocași. 2. Harnic, activ, zelos. Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă. CREANGĂ, P. 37.