mulțămitură, mulțămituri, s.f. – (reg.) Poezie care se rostește la finele colindatului de către unul din colindători, prin care se exprimă mulțumirea pentru darurile primite și prin care se fac urări gazdei; după care urma un răspuns al fetei care mulțumea feciorilor că au colindat-o. Obicei specific în zona Codru. – Din mulțumi (< mult, cf. urarea mulți ani) + suf. -tură.