multiplu, -ă adj., s.m. I adj. 1 (despre un ansamblu, un tot, un grup) bogat, deosebit, diferențiat, diferit, divers, felurit, neunitar, variat, <astăzi rar> variu, <înv. și pop.> osebit, <înv.> despărțit², înfelurit. Expoziția cuprinde o colecție multiplă de tablouri. 2 divers, felurit, variat. Boala psihică are multiple forme de manifestare. 3 numeros. Celularele de ultimă generație au multiple funcții. II s.m. (mat.) multiplu comun = comultiplu. Multiplul comun este un multiplu al mai multor numere întregi date.