MULTEZIM s. m. (Învechit) Persoană care lua în arendă veniturile statului. De acum înainte nu va merge nimeni în țara Moldovei cu numiri de naziri sau multezimi (a. 1802). ȘIO II₂, 85. Cei după vreme multezemi. . . lățesc hotarele Cîșlei (a. 1802). ib. – Pl.: multezimi. – Și: multezém s. m. – Din tc. mültezim.