6 definiții pentru mult-puțin

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUȚÍN, -Ă, puțini, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris.Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de num. nehot.) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

PUȚÍN, -Ă, puțini, -e, adj., adv. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris.Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de numeral nehotărât) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. ◊ Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

PUȚÍN1 adv. (În opoziție cu mult1) I. (Cu valoare modală) 1. În mică măsură. Drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate. CREANGĂ, P. 184. Prea mult un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. EMINESCU, O. I 185. ◊ Loc. adv. Cel (sau pe) puțin = a) în orice caz, măcar, barem. Originea familiei lui e ardelenească, cel puțin după mamă. SADOVEANU, E. 92. Socotiră cu mintea lor că tîlharii trebuie să fie cel puțin doi. ISPIRESCU, L. 373. El pierdea împreună cu punga și viața, sau cel puțin sănătatea. NEGRUZZI, S. I 16; b) minimum. Coșul [sobelor] va trebui să fie înconjurat de... pe puțin 15 cm zidărie. La TDRG. Cîtuși (sau cît) de puțin = nici în cea mai mică măsură; de loc. Cîtuși de puțin nu i se cade acest nume. CARAGIALE, O. III 221. Nu putem a-i agiuta cît de puțin. DRĂGHICI, R. 162. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Credem că și d-voastră, nu mai puțin decît noi, sînteți în neastîmpăr. GHICA, A. 747. Nu mai puțin și maica sa, pe altă parte, cu ochii plini de lacrămi îi zicea... DRĂGHICI, R. 5. Pe (sau cu) puțin = ieftin, cu bani puțini. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Puțin mai înaintea lui mergeau din întîmplare, pe o cărare lăturalnică, dumnezeu și cu sfîntul Petre. CREANGĂ, P. 297. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decît... (Puțin) cîte puțin sau (cîte) puțin, puțin = nu tot deodată, pe rînd, încetul cu încetul, încet-încet. Puțin cîte puțin a băut toată sticla.Deci, udîndu-le gura cu puțină zamă de carne caldă, au început cîte puțin a-și deșchide ochii. DRĂGHICI, R. 27. Mult-puțin = cît o fi, oricît. Din vederea... tuturor cîți au scris pînă acum mult-puțin asupra istoriei literaturii noastre scăpă următorul pasagiu... HASDEU I. V. 255. ◊ (Formînd comparativul de inferioritate) Ceea ce este însă și mai puțin ușor chiar pentru cei care știu bine limba din care traduc. este de a scrie totdeodată și frumos romînește. ODOBESCU, S. II 367. 2. În oarecare măsură; cît de cît. Am să mă primenesc și să mă curăț puțin. REBREANU, R. I 21. Dar mai pe urmă, îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27. Vărsatul a stricat-o puțin. NEGRUZZI, S. I 59. ◊ Loc. adv. Mai mult sau mai puțin = în oarecare măsură, întrucîtva. ♦ Cam. Miron Iuga surîse puțin ironic de explicațiile fiului său. REBREANU, R. I 261. Sînt bolnav puțin. BĂLCESCU, la GHICA, A. 510. 3. (Sintagma «cel mai puțin» intră în construirea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. II. (Cu valoare temporală) 1. Timp de scurtă durată, cîteva clipe, cîtva timp. Cățelul... se uită puțin în urma dulăului, apoi se întoarce în buruieni. REBREANU, I. 11. Stăi puțin cu carul, c-am să-ți spun ceva. CREANGĂ, P. 40. El stă puțin pe gînduri. ALECSANDRI, P. III 198. ◊ Expr. Peste puțin = în curînd, în scurt timp. Făt-Frumos le spuse curat că el este însurat și că are de gînd să se întoarcă la nevastă peste puțin. ISPIRESCU, E. 105. De puțin = de scurt timp. Pentru puțin = pentru scurtă vreme. 2. Pentru scurt timp, pentru cîteva clipe. Ionuț, vin’ puțin înăuntru. DAVIDOGLU, M. 12. Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. REBREANU, R. I 199.

PUȚÍN1 adv. 1) (în opoziție cu mult) În cantitate, în măsură mică. A nins ~. A uda ~ florile.Cel ~ minimum. Câtuși (sau cât) de ~ în măsură cât de mică; măcar un pic. Nu mai ~ tot atât; în aceeași măsură. Mai ~ în cantitate, în măsură mai mică. ~ câte ~ a) câte un pic; b) fără grabă; încet. Mult, ~ cât va fi; oricât. Mai mult sau mai ~ v. MULT. Pentru ~ răspuns politicos la mulțumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi ~. /<lat. putinus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mult-puțín s. n., art. mult-puțínul

mult-puțín s. n., art. mult-puțínul

Intrare: mult-puțin
adjectiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mult-puțin
  • mult-puținul
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

mult-puțin

  • 1. Mult-puțin = cât o fi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: oricât (adv.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Din vederea... tuturor cîți au scris pînă acum mult-puțin asupra istoriei literaturii noastre scăpă următorul pasagiu... HASDEU I. V. 255.
      surse: DLRLC

etimologie: