MULSOARE s. f. 1. Muls. Văzu . . . o porumbiță, ușoară și albă ca spuma laptelui la mulsoare. ODOBESCU, S. III, 199. Bacii își pregătesc gălețile pentru mulsoare. VLAHUȚĂ, R. P. 90. Apoi o parte din colastră (laptele primelor mulsori) se pune într-o oală. MUSCEL, 59. Să vină la timp cu oile la mulsoare. PRECUP, P. 9. În satele care sînt ca așezare geografică aproape de stîni, mulsoarea se face „cu rîndul”. DIACONU, P. 24. Mugeau vitele la mulsoare. SADOVEANU, O. III, 547. Alecu se pregătea de mulsoare. CAMILAR, C. 26. Nu-i venea Nici laptele la mulsoare, Nici cașul la închegâtoare. ALECSANDRI, P. P. 55. La mulsoarea întîia mi-au dat oile mai mult lapte decît la mulsoarea a doua. Com. MARIAN. [Laptele] dacă e din 2 mulsori, de la amiază și sara, cel de la amiază se încălzește puțin. CHEST. V/82. ♦ (Regional) Parte a zilei cînd se mulg oile (Satu Nou-Medgidia). H XIV 436. Ei împart ziua în trei: pornirea, mulsoarea și pornirea de seară. ib. 2. (Regional) Mulsură (2). Da lîna. . ., mulsoarea. . . , nu-ți aduc nici un cîștig ? JIPESCU, O. 48, cf. JUN. LIT. 1923, nr. 4-5, 100, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALRM SN I h 275, A III 16. 3. (Regional) Loc în care se mulg oile; (regional) mulgăriște. Pe Costea că-l ducea Pe din dreptul cînilor, Spre mulsoarea oilor. TEODORESCU, P. P. 511. – Pl.: mulsori. – Muls + suf. -oare.