7 definiții pentru mular
Explicative DEX
mular1 sm [At: (a. 1805) GRECU, P. 117 / V: ~iu / Pl: ~i / E: ngr μουλάρι] (Grî) Catâr.
mular2 sm [At: LM / Pl: ~i / E: mul1 + -ar] (Îvr) Om care mână catârii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MULAR, mulari, s. m. (Neobișnuit) Catîr. Oamenii... cu zgomotoasele lor caruri încurîndu-și armăsarii și mularii, au să tulbure liniștea templului. ODOBESCU, S. III 296.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulariu sm vz mular1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
mular, mulari, s.m. (înv.) catâr.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MULAR1 s. m. (Grecism învechit) Catîr. Valaam pre un catîr șezînd călare și cu o cîrje bătîndu-l pre dînsul; și îngenunchiat mulariul (a. 1805). GRECU, P. 117. Oamenii. . . încurîndu-și armăsarii și mularii, au să tulbure liniștea templului. ODOBESCU, S. III, 296. – Pl.: mulari. – Și: mulariu s. m. – Din ngr. μουλάρι.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MULAR2 s. m. (Învechit, rar) Om care mînă catîrii. Cf. LM. – Pl.: mulari. – Mul1 + suf. -ar.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mular, mularisubstantiv masculin
- 1. Catâr. DLRLCsinonime: catâr
- Oamenii... cu zgomotoasele lor caruri încurîndu-și armăsarii și mularii, au să tulbure liniștea templului. ODOBESCU, S. III 296. DLRLC
-